Poemul din film

Nu stiu ce au mainile tale. Sa privim cerul. De fiecare data cand le tin capat putere. Devin prea plin. Ochii tai din vremuri vechi parca sunt singuri, parca sunt copaci. Ii privesc ca sa mi se incalzeasca apele. Si se incalzesc. Te-am luat si te-am adus in acest loc teribil. Aveai nenumarate ferestre. Si le-am inchis una cate una. Le-am inchis una cate una ca sa te intorci la mine. Va veni autobuzul. Ne vom urca in el si vom pleca. Alege un loc din care sa nu ne mai intoarcem. Altfel e greu. Mainile tale si ale mele sunt de ajuns. Sa le tinem minte ca sa fie de ajuns. Te-am luat si te-am pus deoparte pentru mine. Nu te opri. Aminteste-mi de tine. Nu te opri. Aminteste-mi de tine. Nu te opri. Sa privim cerul.