Pe mare, in aer, sub pamant, pe sine si pe sosea in Istanbul

Despre varianta oficială a călătoriei mele mă puteți citi în iașuluniversitar.ro

Cât despre mărunțișurile gustoase, dulci, cu fumuri care mai de care să vorbim aici pe teritoriul meu, nici pe mare nici pe uscat ci la mine pe domeniu. Nici pe vreun yacht al unui turc bogat la care priveam cu jind 4 fete de pe puntea vasului aglomerat de spuneai că mergi în deportare decât pe niște insule la plajă. Nici măcar dintr-o casă așezată la umbra copacilor exotici, cu terasa spre mare, cu tăvi de dulciuri la picioare. Nici dintr-un hamac în care să-ți dai huța toate gândurile, nici de pe acoperișul palatului Topkapi de unde vezi marea de sus. Nici dintr-un bazar de mirodenii, de covoare sau din marele bazar în care devii galben de prea mult aur.

Firma Pegasus cu care am zburat am aflat abia apoi că e una dintre cele mai profitabile în Turcia, având zboruri interne în Atalia, Bodrum, Ankara, până în mult visatele mele orașe americane(o călătorie în New York costa doar 200 Eu, spre Roma 8 Eu). Din aeroportul turcesc sunt autobuze care te duc la portul Kadikoy pentru 8 Tl (o liră turcească e cam 2 Ron). Am aflat și eu că există în Istanbul taxiuri/vaporașe care vin să te ia din portul-cartier în care locuiești. Călătoria pe mare dureayă cam 20 de minute până la Eminonu, de unde iei tramvaiul să ajungi în cartierul central Sultanahmet. Biletele de vapor sau tramvai se cumpără cu fise de la tonomate, ele sunt fie rotunduri de plastic roșu fie mici monede, încât prima dată când ne-am cumpărat bilet am zis că nu merge tonomatul și ne-a desfăcut turcul aparatul ca apoi să vadă că de fapt aveam fisa și nu restul sub formă de monede.

Ce să mănânci bun în Istanbul? Noi am încercat să gustăm din toate. Am cumpărat vreo 8 cutii de rahat pentru prieteni, vreo 28 de pliculețe de mirodenii de tot felul pentru ai mei, cutii de baclava, vreo 3 feluri de halva, bomboane în ciocolată, lingurițe de ciocolată, alune, fistic, pepene roșu, galben, porumb fiert, copt, înghețată, covrigi de pe stradă cu susan, salate cu legume și brânză la grătar, măsline până nu au mai încăput, cubulețe de zahăr pe care le îndesam în geantă de pe orice măsuță de cafenea și le ronțăiam ca pe bomboane. Am mâncat vreo 3 feluri de kebab, fish and chips, am băut câte vreo 4 sticle de apă pe zi cât nu beau eu acasă în 3 zile, suc așa zis natural de pe stradă.

Am probat șalvari, fuste, tricouri pe toate străzile Istanbulului, și am capitulat în H&M (deschis anul acesta) în fața unei pijamale tipic bărbătești, cu dungi albastre, cu nasturi în față pe care mi-o doream enorm de mult.

Ne-am cumpărat pahare și farfurioase specifice de ceai, narghileaua mea albastră târguită până la ultima liră rămasă în buzunar, cărți de tarot, reviste în turcă în care ne-am uitat doar la poze ca inculții dar ne-am relaxat și ne-am întins picioarele de bine pe marginea vaporului, am făcut sute de poze la clădiri, covoare, mirodeniii, oameni, pisicile care împânzesc orașul și care cerșesc pe sub mese la restaurante, ne-am plimbat cu căruța pe insule, am tăiat un pepene galben la o terasă și am băut cola până ne-a durut stomacul, am ascultat muzică turcească.

Am răspuns în râs bufnit la replicile haioase ale turcilor comercianți în bazar, Hey baby, angel, darling, Let me show my scarfs let me change your life, Smell the Love Tea and then look into my eyes. Ne-am supărat când nu au vrut să scadă din preț, dar am scos inele de aur la jumătate de preț, ne-am rătăcit în metrou, ne-am înghesuit în tramvai.

Ne-am ars umerii, picioarele și nasurile în cele 2 ore pe croazieră, am lenevit pe mare privind pescărușii, gândindu-ne că viață turcească a lasă-mă-să-te-las nu-i tocmai rea, că am putea trăi acoperite că oricum soarele arde îngrozitor.

Ne-am adunat suvenirurile la plecare în bagaje amestecate, am băut cafea turcească în dimineața plecării amară și tare de am simțit-o în tot trupul, am privit marea albastră albastră și m-am întors. Și acum e atâta liniște în jur de-mi pare că se izbesc de geamuri razele de lună...