Faceți căutări pe acest blog

vineri, 12 august 2011

Cum e drumul ei?

Până unde o femeie poate păstra pasul cu un bărbat. Când un bărbat va accepta regulile impuse de șeful său care mai nou este femeie, și nu fără rost, ci pentru înțelepciune, viteză de reacție, abilități cu care te naști dr și pe care le dobândești dacă îți dorești cu adevărat să excelezi, dar nu într-un înțeles primar de a fi mai sus, ci de a simți cu adevărat că viața nu a trecut pe lângă tine. Mi s-a dat să fac toată săptămâna, timp de 3 ore pe zi, cursuri de legislație rutieră cu o femeie. Din toată sala de vreo 30 de cursanți peste jumătate erau bărbați. Iar ca o femeie să le explice despre reguli și comportament în trafic nu le-a picat tocmai bine. Desconsiderarea am văzut-o în gesturile lor de plictiseală deși eu abia țineam pasul să notez toate informațiile, în răspunsurile total lipsite de bun-simț și inteligență, poate voi avea timp într-o seară să reproduc maxime brainless...

Și m-am gândit eu așa cum e cu femeia care devine șeful unui bărbat. Cât de inteligent trebuie să fie omul acela să accepte că ea e mai pregătită decât el, că-i merge mintea mai bine, că nu se uită dacă ai ei colegi de serviciu au decolteuri, picioare lungi sau scurte. Poate că o astfel de femeie nu a fost în facultate sufletul petrecerilor, dar cu siguranță a fost sufletul proiectelor, al sfaturilor bune de dat personale sau profesionale. Prietenii nu și i-a adunat din petreceri, de la manichiură, ci de pe la întruniri colegiale, poate uneori cu miza unei competiții.

Toți subalternii ei poate văd într-o astfel de femeie timida cu ochelari cu mâna sus în primul rând la facultate, fără să le treacă prin minte că abilitatea de a conduce un proiect, de a îndeplini o sarcină nu se învață pe de rost din cărți, că ușurința de a purta o discuție profesională vine nu doar din lectură, ci și din conversațiile și deschiderea pe care o ai asupra oamenilor.

Poate că femeia aceasta de carieră cum i se spune nu va fi ea în comitetele părinților la școala copiilor fiind prea ocupată la serviciu, dar sigur o vei vedea la toate competițiile copilului ei cu șapca pe cap pentru că doar un om inteligent știe locul în care e musai să fii. Pentru că și un astfel de om, oricum ar apărea în fața celor care o văd rigidă, poate prea inteligentă pentru statutul ei de femeie, are emoții, frici. Pentru că o vor dori poate cele mai tari locuri de muncă, dar în alt colț al vieții o vor părăsi unii sau alții, o vor lăsa în așteptare.

Și această carieristă înverșunată pentru care doar drumul profesional pare a conta în ochii celorlați se adâncește seara în niște papuci de casă pufoși, în pijamalele cu două numere mai mari, și stă de vorbă cu prietenele la telefon până ce li se descarcă telefonul. Poate nu o vei găsi în bucătărie ca o casnică veritabilă și o soție exemplară, dar sigur ea va găti doar pentru omul care e mai mult înăuntru decât în afară. Ea va ști să aprindă lumânările nu în seri romantice simpliste și clișeizate, ci atunci când multul o face să uite de drumul ei uneori mai greu, alteori neașteptat dând peste ea poate fără drept sau vină.

Iar când o vei vedea pe stradă cu o cafea în mână, cu o geantă grea pusă pe umăr și încheindu-se din mers la haină vei înțelege că timpul ei e mai scurt decât al tău, pentru că ea aleargă în întâmpinare, ea construiește pentru viața pe care o va întâlni. Uneori mai cade pe gând, pe seară, visează ca un mare visător atunci când realitatea e prea multă. Uneori ascultă orașul când toți vorbesc în jurul ei. Uneori rămâne într-un cântec și continuă să alerge , să adune. să uite atunci când drumul ei nu mai are arborii, dar are desenul lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu