Am găsit astăzi postată o fotografie dintr-o toamnă la Sibiu. Nu știu ce ați făcut voi în facultate, dacă ați avut timp și de voi, nu doar de studiu, dacă ați muncit din timpul facultății așa cum au făcut toți prietenii mei din București încât eu mă simțeam cu mult în spatele lor că eu doar făceam facultate. Doar din acest motiv în ultimul an de facultate, cu toate că nu aveam timp de niciun fel, m-am angajat la o firmă. Nu a fost rău deloc, am cunoscut o groază de tineri studenți, am râs, am trișat citind în loc să lucrez deși erau camere de luat vederi și șefa m-a atenționat de vreo două ori să-mi strâng cărțile de pe birou.
Fotografia de care vă spuneam mi-a amintit cum de fapt mi-am umplut eu timpul în facultate și cum în lista mea de prieteni am niște oameni inteligenți cu care sigur voi avea mereu ce discuta la o masă seara. Existau trei mari perioade în an în care știam că va urma drumul lung la Sibiu cu trenul cu o minunată escală într-o localitate obscură în Vințu de Jos în care ajungeai mereu noaptea, mereu pe ceață și de unde trenul avea scările mai sus decât ne puteam urca noi singuri. Și a mai fost Brașovul în care știam că vom dormi și mânca bine, ca niște adevărați intelectuali. Cât despre Iași, știam că sunt premiile cele mai mari dintre toate și că merita să scrii o lucrare bună. Pentru mine au mai existat tot felul de concursuri literare prin care am cunoscut jumătate din țară și în care mi-am făcut niște prieteni pe viață. Așa am ajuns în Dej într-o seară pe care l-am vizitat în jumătate de oră și în tot atât timp m-am hotărât să plec la Cluj de acolo, în Bolintin Vale, lângă București, de două ori am ajuns mereu cu târg de haine pe margine și cu premierea în localul satului, în Târgoviște unde am stat în hotelul verde din centru și așa am văzut și eu ruinile Târgoviștii pe care le tot citeam prin poeme, în cea mai tare tabără de creație în care din Iași până la Bicaz autocarul a oprit pentru mine de cel puțin 5 ori pentru că îmi era îngrozitor de rău, în Reghin am rămas uimiți în fabrica de instrumente muzicale unde vedeai cum o bucată de lemn ia forma unei viori până ce ajungeai la sfârșitul turului, la Târgu Mureș unde ne-au spart autocarul și au furat toți banii pe care i-au găsit, în Salina de la Praid unde ne-am pozat pe lângă toți oamenii care făceau sport și în final drumul de întoarcere unde ne-am împrietenit noi 4 încât ne-am dat jos din autocar doar noi pe traseu și ne-am hotărât să ne întoarcem cu trenul acasă.
Să ajung în toate aceste locuri, să cunosc oamenii și să-i aduc aproape am stat poate mai mult decât alții în fața unor cărți, în fața unor foi pe care trebuia să le umplu cu ceva mereu original, să mă gândesc să spun ce n-au spus alții, și nici nu ar spune, să amân prietenii, somnul. Însă doar așa am învățat că statul pe loc odihnit fiind nu te face cu nimic mai plin, că somnul lung te face să pierzi puțin câte puțin din bucuriile vieții și că unii prieteni nu vin singuri, ci trebuie să-i cauți acolo unde crezi că poți să-i găsești. Și dacă i-ai găsit nu-i mai scapi din mână pentru că nu ar fi lipsit de rost nesomnul, drumul și căutarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu