Întrebarea corectă din punctul de vedere al psihologilor este nu cât de inteligenți suntem, ci ce tip de inteligență avem. Fiecare se cunoaște într-un anume fel și fiecare sigur are o anumită stimă de sine. Nu-i rău deloc să avem o bucată bună de încredere în noi și în capul nostru care să rezolve pentru noi probleme. Aici însă devine păsul problematic, ce tip de probleme. Matematice să le rezolve inteligența altora că a mea s-a lenevit pe la jumătatea oricărei probleme de geometrie. Dar știe sigur că s-ar lua la bătaie atunci când vine vorba de capacitatea ei lingvistic-verbală. Dați-mi un cuvânt și vă scriu pagini întregi la orice oră din zi sau noapte. Trupul meu e bine educat și nu doarme când am nevoie de cap sau de picioare. Cum îți poți folosi inteligența verbală zi de zi? Nu-i deloc rău să știi să duci cu cuvântul, cu vorba duci numai atunci când îți lipsește cu adevărat inteligența emoțională, pentru că te îndrepți către celălalt mai mult înapoi decât înainte. Cei care știu ce-i cu inteligența emoțională știu prea bine ce spun. Ce mai poți face cu inteligența verbală? Sigur îți vei scrie cea mai convingătoare scrisoare de motivație încât până și tu te miri de cât de bun poți să fii și mai că te-ai angaja pe tine, scrii cele mai colorate mesaje pe felicitări, vederi, dedicații de cărți. Sunt sigură că și mesajele de despărțire îți sunt apreciate la cât de bine ți-ai ales cuvintele. Fie că-i 1 noaptea fix din zi sau din noapte. Poți oricum să spui cele mai credibile minciuni să scapi de la serviciu, de la o muncă nedorită. Știi să și amintești în cuvinte, să le strecori acolo unde trebuie. Poate să le și ascunzi dacă bucuria nu-i prea mare. Un inteligent lingvistico-verbal însă sigur nu-și va găsi cuvintele în tristețe. Nu va mai putea aprecia sinteza, fluența, concizia, direcția, unitatea, marca stilistică, nuanța unui mesaj de 1 noaptea.
Cât despre inteligentul emoțional, care poate își dorește o ascunderea emotivă nedeclarată, ar fi bine să știe că nu se poate sustrage legăturii inteligenței sale cu emoțiile. De la înțelegerea propriilor emoții, a impactului lor asupra propriului comportament și apoi asupra celorlalți. Iată ce mai spune prietenul meu Google: ascultare activă, gestionarea conflictelor, empatie. Ce beneficii are un inteligent emoțional? Leadership și management eficient, inovație și motivație sporită. Așa o fi cu inteligenții emoționali, se cred șefi, și încă unii motivați, împart sarcinile cu emoție unuia sau altuia pentru că ei gândesc emotiv, și ca niciun conflict să nu apară mai bine nu sună, chiar și lunile. Emoțiile cele mai mari și le exprimă prin prezență sau prin tăcere, pentru că inteligența verbală ar fi un risc de a ajunge să vorbească mult și prost. Și asta numai unii știu să o facă și încă foarte bine.
Cum se înțelege un inteligent lingvistico-verbal cu unul emoțional? Unul e șef iar celalalt așa cum i se reproșează mereu nu ascultă ci doar întreabă. Cel de-al doilea se aruncă în emoții până când primul mai că nu-și mai cunoaște inteligența de prea multă. Dar se liniștește într-un ceas. Inteligentul emoțional te face să acumulezi emoții până primești sau îți primește dar-ul încât mai că ai lua dar-ul și ca un inteligent verbal ai lăsa cuvinte în dilemă și nu dar-uri. Până la umră, inteligentul emoțional trebuie să știe să-și și să-ți cunoască emoțiile. Să aibă grijă de ele. Să nu le părăsească în ore cumplite din noapte, să le uite cu lunile și mai apoi să întrebe emotiv cum de a trecut luna, ș-apoi ar trebui să știe că inteligentul verbal mai are nevoie de zboruri și prinderi de cuvinte. Dar cum bătaia-i ruptă din Rai, așa s-ar înțelege cel mai bine cei 2 inteligenți de nu se mai încap unul în altul.
Cât despre inteligentul emoțional, care poate își dorește o ascunderea emotivă nedeclarată, ar fi bine să știe că nu se poate sustrage legăturii inteligenței sale cu emoțiile. De la înțelegerea propriilor emoții, a impactului lor asupra propriului comportament și apoi asupra celorlalți. Iată ce mai spune prietenul meu Google: ascultare activă, gestionarea conflictelor, empatie. Ce beneficii are un inteligent emoțional? Leadership și management eficient, inovație și motivație sporită. Așa o fi cu inteligenții emoționali, se cred șefi, și încă unii motivați, împart sarcinile cu emoție unuia sau altuia pentru că ei gândesc emotiv, și ca niciun conflict să nu apară mai bine nu sună, chiar și lunile. Emoțiile cele mai mari și le exprimă prin prezență sau prin tăcere, pentru că inteligența verbală ar fi un risc de a ajunge să vorbească mult și prost. Și asta numai unii știu să o facă și încă foarte bine.
Cum se înțelege un inteligent lingvistico-verbal cu unul emoțional? Unul e șef iar celalalt așa cum i se reproșează mereu nu ascultă ci doar întreabă. Cel de-al doilea se aruncă în emoții până când primul mai că nu-și mai cunoaște inteligența de prea multă. Dar se liniștește într-un ceas. Inteligentul emoțional te face să acumulezi emoții până primești sau îți primește dar-ul încât mai că ai lua dar-ul și ca un inteligent verbal ai lăsa cuvinte în dilemă și nu dar-uri. Până la umră, inteligentul emoțional trebuie să știe să-și și să-ți cunoască emoțiile. Să aibă grijă de ele. Să nu le părăsească în ore cumplite din noapte, să le uite cu lunile și mai apoi să întrebe emotiv cum de a trecut luna, ș-apoi ar trebui să știe că inteligentul verbal mai are nevoie de zboruri și prinderi de cuvinte. Dar cum bătaia-i ruptă din Rai, așa s-ar înțelege cel mai bine cei 2 inteligenți de nu se mai încap unul în altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu