Bătrânul tânăr

De vreo câteva zile îmi duc în spate o formă ușoară de bătrânețe. Mă trezesc o dată cu găinile deși adorm greu, după 12. Mă trezesc cu dureri de spate de la geamul lăsat deschis pe timpul nopții. Am tot felul de gânduri care mă întorc pe toate părțile și pe care mi le-aș spune cu voce tare așa cum fac bătrânii care vorbesc cu ei înșiși când nu-i vede nimeni.
Am ajuns și eu din întâmplare odată în casa bunicilor și l-am auzit pe bunicu cum povestea despre recolta din vara aceea, și cum își făcea socotelile. Și mă întrebam de ce nu aud și o altă voce care să-i răspundă. M-am apropiat încet și din colțul ușii l-am văzut așezat pe un scaun punând vreascuri pe foc și vorbind. Mult. Am stat vreo 10 minute fără să mă vadă și, când a terminat toate lemnele și l-am văzut că se ridică, am intrat pe ușă ca și cum aș fi ajuns tocmai atunci. Și el a oftat ca după un dialog greu și m-a primit râzând nostalgic și cald așa cum știe să o facă.

Mesele mele puține sunt însoțite de un pai care mă ajută să mănânc. Fără el aș muri de foame sau de durere. Sunt cu pachetul de pastile după mine, pe care le iau regulat, iar de la anestezicul de la dentist sunt jumătate aici jumătate în gânduri. Merg încet pe stradă și mai că aș cere locul în autobuz pentru că mă doare umărul de la toate cărțile pe care le duc. În fiecare dimineață la 8 sunt în stație, dar nu să fac piața, ci biblioteca. Pe răcoare ies la plimbare dar nu pe jos, ci cu mașina, dar mergem încet pe prima bandă și ne ferim de cei mai tineri și mai curajoși. Uneori ne poticnim și ce bine că avem ajutorul în dreapta noastră. Ca la bătrânețe oftăm, dăm sfaturi celor mai tineri, ne scriem memoriile pe blog. Strângem pentru zile mai negre, ne drămuim timpul și gândul. Seară de seară citim câteva pagini, nu din Biblie, ci din vreun roman metaficțional. În loc de Teleenciclopedia de pe Tvr vedem câte un serial sau un film spaniol până ce cădem în somnul scurt dar bun.

Și a doua zi iar și iar, ne punem pe picioare mai încet așteptând vești de la nepoți și prieteni, vederi din vacanțe pe care le păstrăm în vitrine. Și când ne este a tăcea, privim poze vechi în care eram mai tineri și bucuroși.

Și suntem împăcați așa tineri de bătrâni cum suntem așteptând sfârșitul zilei seara pe gând.