Mi-a placut intotdeauna ploaia dar atunci cand ma prinde in casa. Nu cred sa simt mai mult decat atunci senzatia de protectie, ca sunt intr-un loc ferit, la adapost. E un sentiment pe care il simti doar intr-o strangere.
Vara cand stateam la bunici asociam ploaia cu zi fara munca, destul de plictisitoare, in care bunica isi gasea treburi prin casa, iar bunicul dadea drumul la radio si se barbierea. Eu ma adanceam in patul cu arcurile care imi intrau in spate si citeam. Imi placea linistea asta, si mai ales sa aud cum se zbate ploaia pe acoperis. Imi placea mult asta.
Acum imi place sa ma uit la filme, de orice fel. Sa mananc ceva bun si sa nu ma mai gandesc la nimic, si la nimeni.
Imi plac pozele cu oameni si umbrele, ba nu demult am vazut intr-un film o imagine cu 2 indragostiti de dupa umbrele in fata unui far. Cand ajung pe malul Bosforului peste o luna am zis ca imi voi face si eu una. Cel mai mult imi plac umbrelele cu buline. Am si una mare cu pisici pe care am primit-o cadou.
Cand ploua parca nu ar mai exista nimeni pe lume. Doar eu. Eu sub o patura calda. Fara gand fara cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu