Intre pas si popas drumul meu nu s-a oprit prea mult. Intr-un loc fiind mi-am desenat sau mi s-au desenat peretii in drumuri lungi din care sa nu poti gasi drumul inapoi. In fata unei usi de care nici macar clanta nu se tine te simti strain ca omul de la tara care isi scoate palaria pe drum in fata oricarui calator, chiar daca nu-l stie. Popasul intr-o casa care ai vrea sa-ti fie loc de tihna, in care visele sa ti se lege noaptea pe frunte devine nelinistit. Picioarele cautandu-se sub o masa sunt in asteptarea unei nenasteri. Pe o harta fara colturi viata e rotunda si plina iar pasul e simplu. Sa alegi punctul in care sa zbori e simplu si libertatea cautata devine linistitoare si mai ca e obisnuinta. Sa te arunci cand si cand face din drum pas, din prindere acasa iar clipa franta intre oase cutremura lumea, rostul si planul. peste cateva luni imi voi intinde privirea pe intinderea unui lac pe care il stiu aproape pe de rost. Imi voi ghemui gandul in aburul cetii de seara si voi spune ce am invatat un an pe de rost. Voi repeta iar si iar pana voi intrupa totul. Peste cateva luni cuvintele mele vor lua forme curioase in tot felul de limbi, uitadu-si sensul de acasa. Dar ele raman, asa cum imi spunea cineva mic de tot: Ana, tu ai toate cuvintele!
Cand esti in cautarea lui acasa, sa te risipesti in lume pe bucati te transforma intr-un om care se cauta prima data pe sine. Sa te gasesti pe tine prin celalalt, sa te recunosti, sa stii abia atunci cine esti si ca nimic din ce ai fost nu a fost adevaratul sens ia conturul plin al lui acasa. Pe maluri de mari, de lacuri omul sta in asteptare. Da sa plece, da sa cheme, insa stie ca numai acasa nu e cautat, ci vine cu totul intr-o zi. Si intr-o zi cand strangerea va fi acasa vei putea sa incepi calatoria adevarata, planuita pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu