Daca un oras vrea sa ma cucereasca, sa-mi duc pasii multi pe strazile lui, sa-l locuiesc asa cum numai o persoana poti sa locuiesti, pana sa nu-l mai parasesc, trebuie sa-mi ofere locuri multe-multe in care sa fac sport. Desi lumea care nu ma cunoaste foarte bine ar zice ca nu as sti sa prind o minge sau mai ca m-as rupe daca ar trebui sa alerg dupa o minge, se cam inseala. Sunt de cand ma stiu, desi uneori mai ca m-ar sti altii mai bine decat mine, un om sportiv. Daca ar trebui sa aleg intre o terasa umbroasa (chiar si cea de la Moldova Mall pe acoperis unde ieri ne-am regasit 3 prietene din copilarie) si un teren de sport nu as sta pe ganduri. Desi uneori ma intind pe gand pana ma fac un fel de cuvant. Altfel, incep sa adun tot felul de lucruri sportive, de la patine, la role, la rachete de tenis si cine stie poate intr-o iarna schiuri. De vreo 2 saptamani alerg in fiecare seara, iar daca imi mai folosesc si abonamentul la sala pe care l-am platit dar nu am gasit timp sa ajung niciodata mai ca sunt multilateralsportiva. Astazi, aproape de terenul nostru de tenis, o multime de oameni, si mari si mici, dansau tot felul de ritmuri, la doar 10 ron ora dupa cum spuneau. Am jucat si noi tenis in ritm de rumba, tango si alte dansuri pe care le incerci pe la nunti.
As mai scrie despre finul care doarme langa mine, despre Teodosie care parca asteapta ploaia, despre voci, dar mai ca adorm pe scaun, si asta nu fac decat in timpul zilei si doar in timpul unei activitati intelectuale, cum ar zice foarte intelept, in spiritu-i laudativ de te doare sufletul de atatea complimente ca nu mai stii unde sa le depozitezi, si gandul te doare si toate ale tale care se stiu asa cu defecte multe ca daca ar fi altfel nici luna si nici soare nu ne-am mai vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu