Sa iei cina pe o banca in parc, sa ti se urce porumbeii de-a dreptul in caserola de plastic, sa faci drumul innourat spre palat cu un prieten vechi din Cluj si sa razi la cuvintele ardelenesti pe care le spune, sa stai la o masa ascuns de ploaie rasfoind un album de arta gotica, sa discuti despre metasentimente si despre hermeneutica si fenomenologie, ca apoi sa cazi pe un scaun la un concert de jazz vreo 3 ore, si apoi sa faci drumul pana acasa pe la 11 noaptea luand a doua cina pe drum a insemnat pentru mine o zi din viata mea in alta tara. Sunt putine zilele cand simti ca traiesti in afara, ca-ti permiti sa nu te mai uiti la ceas, chiar daca mana are adunat timpul si nu vremea, si parca vezi un chip sau un ras si nu ceasul.
La concertul din seara aceasta al trupei din deschidere Opis Band te simteai foarte plin, viu cum imi place sa o spun din timpul bun cand am invatat sau m-am invatat sa fiu vie. Tineri multi, aproape numai tineri care isi apleaca urechea si la o trupa nu indeosebi tinereasca, o tanara care a acompaniat cu vocea tacuta la inceput din cauza microfonului defect, un tanar vocalist care ma ducea cu gandul la David Beckham, si mai apoi trupa de jazz. E primul concert de jazz la care merg, nu stiu sigur daca mi-ar fi placut sa fie mai mult decat a fost. Mai ca i-as fi ascultat pe fundalul unei cine prietenesti, in care amandoi imbracati frumosi, mai ca mi-as fi pus si tocuri, ne-am fi bucurat de viul pe care il oferea ritmul. Tinerilor le place jazzul si ploaia. Pe drumul meu spre casa in mirosul de curat si de umed ma simteam la mare, parca asteptam sa intru pe plaja in orice clipa. In seara aceasta am vazut primii mei tei infloriti aproape de palat.
Tot astazi mi-am cumparat o pereche de cercei in forma de felie de pepene verde, sa-mi aduc aminte cu cine am mancat prima data pepene anul acesta. Tot astazi am gasit o bucurie pe masa care mi-a adus aminte de bucuria dintr-un buzunar albastru. Am sarit astazi la un fara 5 si am incercat sa cred ca o intrebare poate sa-mi nasca o lume mai veche, sa o inteleaga. De-a dreapta mea, langa doua lumanari care nu s-au mai gasit intr-o dimineata promisa, dar care pana in octombrie vor fi aprinse si prinse de suflet, se afla lista.
Astazi pe scena de jazz mi-am auzit numele si am tresarit cand unul dintre artisti a multumit in franceza.
Cu fereastra deschisa in miez de noapte ii simt linistirea lui Teodosie si recunosc ca mi-ar fi placut sa fie un tei inflorit. Dar e umbros si verde Teodosie al meu de ai sta aproape asa cum ai sta in 1 2 3, unul in altul si noi trei din mine in unul din doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu