Despre prietenie

Prietenul este fara sa-l vezi, fara sa-l cauti.

Prietenul stie sa fie ironic, sarcastic, stie pana unde poate duce gluma.

Prietenul iti stie cuvintele inainte de a le spune.

Prietenul isi pierde numele odata ce l-ai recunoscut si traieste mai departe in numele dat de tine.

Prietenul sta pana dimineata cu tine de vorba, chiar daca ati stat toata ziua impreuna.

Prietenul este informal, este neconventional.

Prietenul este mai mult ras decat cuvant.

Prietenul poate sa fie departe, intr-un loc fara telefon, fara net, dar el este totusi atat de prezent.

Prietenul este mai familie uneori.

Prietenul este inauntrul bucuriei tale, este prezent sa te bucuri de bucuriile tale.

Prietenul asculta, tace, da sfaturi, cearta, dar nu alunga, nu paraseste, nu intoarce privirea, cuvantul, spatele, nu te lasa de unul singur in lume.

Prietenul te calatoreste, calatoreste cu tine, te tine de mana, sare.

Prietenul stie sa priveasca un apus, un film, o fotografie, un ceas.

Prietenul canta, te lasa sa pleci cand alta cale nu e, te asteapta sa revii.

Prietenul nu cerceteaza, nu se indoieste.

Din prietenie nu iesi la fel, ci nou, tot mai nou, mai plin, mai inalt, mai lung, mai soare, mai cuvant in tacere.

Poti sa-i numeri pe degete, pe siruri, pe nopti sau zile, prietenii poarta acelasi numar la apropiere.

Intre unul si altul nu e drum, nu e strada, nici spatiu, nici punct. Nu e nimic si totusi e caldura, uneori eclipsa, uneori noapte cu luna.

Prietenii absoluti sunt la un cantec unul de altul.