Faceți căutări pe acest blog

marți, 21 iunie 2011

Cum să vezi colorat

De vreo trei zile funcţionez pe pilot automat, cum bine a spus cineva insă la vremea respectivă nu am înţeles. Zilele acestea da, şi nu că m-aş plânge de muncă, nu am făczt-o niciodată, oricum e clar ca sunt dependentă de muncă. Dacă mâine nu am măcar ceva planificat intru în panică şi îmi pun tot felul de întrebări că viaţa mea trece fără nimic concret, palpabil.

Astăzi de oboseală am văzut colorat, vedeam culorile puternice proiectate din obiectele pe care le vedeam cu o secundă înainte să-mi mut privirea.

De oboseală azi dimineaţă la 5 când mi-a sunat ceasul m-am trezot speriată, asta mi s-a mai întâmplat, şi încercam să-mi amintesc de ce m-am trezit, unde trebuie să plec. Am stat vreo 3 minute şi nu găseam în minte ce zi este, ce planuri am. M-am dumirit după ce m+am dat jos din pat şi am simţit răcoarea pe balcon. Nimic nu se compară cu aerul de 5 dimineaţa. Pentru el merită să te trezeşti, să deschizi geamul şi să te cuibăreşti înapoi cu gândurile tale. Se merită, cum îmi place să zic!

De stres că nu am avut timp de examene aşa cum aş fi vrut, azi în taxi mi-am scos cursurile şi l-am rugat pe taximetrist să închidă radioul că nu mă pot concentra. Şi mi-am şi întins cursurile pe bancheta din spate. Ce-o fi crezut despre mine...

În aceste zile am fost o prietenă deloc bună neputând să-mi fac timp pentru igno care a fost în iaşi. Am fost şi o recunosc şi voi încerca eu cumva să repar. Să fie prietenii în oraşul tău şi să nu-ţi faci timp să-i vezi e cel mai mare defect. Dar mi se răscumpără greşeala pentru că Igno se află pelista neagră a celor care nu m-au sunat de ziua mea!!!!!!!!!

Ziua mi s-a terminat însă terminând de croşetat o bucurie. Am aşteptat vreo 10 minute, am vrut să se refacă pentru că avea un semn nelalocul lui, mai că aş fi vrut a doua opinie. Însă când am avut în mână ceea ce am croşetat eu în două mâini m-au podidit gândurile mai ceva ca lacrimile.

Nu-i rău să alergi dintr-un loc în altul. Măcar nu m-a claxonat nimeni aşa cum mi se întâmplă seara când alerg pe podul spre Frumoasa. Şi cum să vezi culori fără să stai pe ele şi încă pe vârfuri?

2 comentarii: